Fie că vrei să vezi meciul cu prietenii sau ai de discutat ontologia după Kant, în Filos Pub din Complexul Grozăveşti e loc şi pentru tine. Numele de Filos vine de la faptul că e la doi paşi de Facultatea de Filosofie şi a devenit astfel locul preferat de discuţii al studenţilor de acolo şi, între timp, din tot campusul. Este încă “boboc” şi sunt şanse să nu fi auzit încă de el, cum s-a deschis abia de câteva luni.

La numărul 3 al străzii Toma Caragiu de la Univeristate găsim o siglă pe care scrie "Club Cafe – Jos Pălăria". Un labirint de încăperi întortocheate, al cărui laitmotiv sunt fotografiile maeştrilor teatrului românesc. Sub fotografiile înrămate – un gând de bine din partea fiecăruia. "Să fim ca şi cum ne-am împăca", ne recomandă sub propria fotografie, cu marker negru, Mircea Diaconu.

Ideea îi aparţine scenografei Maria...

Ne-am obişnuit ca atunci când spunem "comedie americană" să ne vină în minte câteva nume celebre ale Hollywoodului. Dacă este vorba despre Ben Stiller, Robin Williams şi Owen Wilson, atunci, veşti bune! Îi puteţi vedea jucând împreună în cea mai recentă producţie a regizorului Shawn Levy, în comedia "O noapte la muzeu".

"Pantera roz", "Denisa Nica

Toţi am văzut sau am auzit de satele depopulate din cauza plecării ţăranilor la muncă în străinătate. Toţi ne amintim ştirile de la televizor, care ne prezentau sute de oameni dormind în frig, în faţa Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, doar-doar or prinde un contract de muncă în Spania sau Germania. Toţi am făcut glume despre căpşunari sau i-am înjurat în gând pe cei plecaţi la muncă, afară, pentru că ne-au făcut ţara de râs.

Film : Broken Flowers
Regia şi scenariul : Jim Jarmusch
Distribuţie : Bill Murray - Don Johnston
Sharon Stone - Laura Miller
Jeffrey Wright - Winston
Jessica Lange - Carmen Markowski
Premii obţinute : marele premiu la Festivalul de la Cannes, cel mai bun film străin la Festivalul de Film Independent Englez.
Premiera în România : februarie 2006.

„Broken Flowers" este cu siguranţă un film care te va lăsa cu gura...

Salutare informistule, oricine ai fi!

Te invit să revoluţionăm scrierea jurnalistică studenţească cu ajutorul sistemului Informis Wiki. Ideea e destul de simplă: intri, schimbi ce vrei, când vrei, cât vrei, modifici sau adaugi orice şi toată lumea poate să vadă ce ai modificat. Însă în acelaşi timp fiecare variantă, începând cu cea iniţială, va fi salvată astfel încât să vezi de unde s-a plecat şi la ce...

4x4 răsturnate, motoare suprasolicitate, aer tare, andrenalină, peisaje parcă realizate pe calculator, fotografii gen Ansel Adams (the godfather al fotografiilor de peisaj), prieteni noi. Dacă nu v-aţi prins despre ce vorbesc vă spun acum. Este vorba de o excursie offroad.

În loc să vegeteze într-o cabană dintr-o staţiune de pe Valea Prahovei, tot mai mulţi oameni preferă o excursie pe coclauri. Unii spun că trebuie să fii om dintr-o...

Avem următoarele ingrediente: şapte bucăţi muzicanţi pasionaţi, una bucată club cu scenă, muzică bună. Condimente: amestec de instrumente clasice (chitare, bas, clape, tobe) cu instrumente exotice (wind-chimes, congas, maracas, shakers), voci excepţionale şi public cât cuprinde. Mod de preparare: luăm cei şapte muzicanţi şi îi aşezăm pe scenă. Pe vocalişti - Alex Vasilache (31 de ani) şi Marius Popa (28 de ani) - îi presărăm cu voce din belşug, să se pătrundă bine. Adăugăm în acelaşi recipient şi ceilalţi muzicanţi: Viorel Dodoc (30 de ani) - chitară, Andrei Apostol (31 de ani) - voce şi chitară , Adi Tetrade (33 de ani) - tobe, Alin Neagoe (24 de ani) - bas şi voce, Alex Matei (18 de ani) - clape şi voce. Amestecăm până obţinem o compoziţie omogenă. Întreţinem focul puternic şi constant şi presărăm public după gust, pe ring, printre mese, pe mese. Servim fierbinte, cu garnitură de voie bună.

Regia văzută prin ochii unui gândac de bucătărie

Univers. Calea Lactee. De la Soare, a treia la dreapta. Pământ. Ţara o găseşti uşor; se-aud manele şi e acoperită de coji de seminţe. România. Anul - 2006. Luna -februarie. Ziua a şaptea (când nu mai e nimic de făcut). Este ora 12:01 şi 34 de secunde. Un cerşetor care îşi permite să se îmbete în fiecare seară doarme zâmbind pe un calorifer într-un hol şi vorbeşte în somn. În aceeaşi secundă, un tânăr se întoarce acasă şi îşi cumpără cu ultimii 50.000 o shaorma, deşi ştie că va regreta apoi că nu şi-a luat o bere. Altundeva, exact la aceeaşi oră, o fată care altfel nu suportă alcoolul trage o duşcă să prindă curaj să intre în baie în cămin. Tot atunci, un pescăruş de modă veche încearcă să prindă peşte în Dâmboviţa în timp ce toţi prietenii lui cotrobăie în imensele grămezi de gunoi. Suntem în Regie.

Politehniştii sunt de multe ori văzuţi ca nişte roboţei ale căror creiere nu funcţionează decât pe bază de algoritmi. Poate că e singura metodă de a procesa toate materiile înghiţite în timpul facultăţii. Dar la o privire mai atentă, descoperim şi sufletele. Iar unele sunt de artişti, chiar dacă nu strigă artă în gura mare, ci doar o practică. Aceştia sunt membrii trupei de teatru "Toma Caragiu".