Dezbateri aprinse, proteste, sondaje şi mulţi studenţi. Aşa s-ar putea rezuma efectele unei decizii recente de a curăţa complexul studenţesc Regie de multitudinea de baruri şi cluburi care-l populează. Rectoratul Universităţii Politehnica din Bucureşti suţine că prin intermediul acestei acţiuni studenţii vor fi mai preocupaţi de sălile de lectură şi că nivelul poluării fonice din complex va scădea drastic.

Suntem in UE. Si ce? Cam asta e atitudinea pe care o vad la mulţi studenţi care stau în Regie. Nu mă gândesc să îi întreb dacă ştiu ce înseamnă cu adevarat un campus: un perimetru care găzudieşte facilităţi dedicate educaţiei. Cămine, cantine, săli de curs, spaţii verzi şi săli de sport. ATÂT. Aşa e în lumea civilizată din care ne face placere să credem că facem parte. În hârtii, suntem acoperiţi. Legea spune că orice activitate care are potenţialul de a deranja odihna şi condiţiile de studiu ale studenţilor dintr-un campus universitar este interzisă. Orice activitate se opreşte la ora 24. Aşa spune atât legea 128, cât şi regulamentul de funcţionare a căminelor şi cantinelor adoptat de Universitatea Politehnica Bucureşti (UPB).

"Ce facem în seara asta?" - "Hai să mergem într-un club, am chef să mă eliberez după stresiune!". Cam aşa suna discuţia dintre doi studenţi, în troleibuz, zilele trecute. Mă întorceam acasă, obosită, asemeni lor, după ultimul examen din mai sus numita "stresiune". După săptămâni întregi de învăţat, ore nesfârşite la bibliotecă si stres cât cuprinde, a venit rândul distracţiei! Mă aşteptau dansul în club, plimbatul prin parc şi ieşirile la suc/bere/chicco, după caz.

"Spuneţi-mi şi mie cât mai e până la mine, vă rog! Sunt venit de departe". "Şi America ştii cât e de departe?" 16 iunie 2006: dialogul dintre un student din Cluj şi jandarmul de la Ambasada Statelor Unite din Bucureşti. Aproximativ 600 de studenţi aşteptau să se audă strigaţi de jandarm ca să intre la interviul pentru viză. Ca şi mine, de altfel.

Drumul

Mai păstrez şi acum biletele de avion cu care m-am întors din SUA. Anchorage-Ontario-Las Vegas-New York…New-York- Paris-Bucureşti. Frumos traseu… Şi cînd mă gîndesc că a început totul în glumă...

Tânăr. Simpatic. Oferea pliante tuturor trecătorilor… Mi-a dat şi mie vreo trei. Dar, recunosc, nu m-am uitat atunci pe ele. Le-am îndesat repede în geantă si am plecat mai departe.

Dacă în primul episod despre viaţa de cămin aţi aflat ce-i aia „futelniţă” sau care-i faza cu cele „patru picioare, în loc de două” la duşurile din cămin, în acest număr vă invităm să citiţi continuarea. Veţi afla ce îndeletniciri mai au studenţii în cămine şi cum să rezişti când alţii fac sex în patul de deasupra ta.

Paza bună trece...

În sfârşit, sesiunea s-a terminat! Sesiunea poate fi frumoasă....dar probabil pe la alte facultăţi. Pentru că sesiunea de la Automatică & Calculatoare (în special Calculatoare) e o luptă pentru supravieţuire, credeţi-mă! Lupţi să treci examenele, iar dacă eşti şi "dornic de afirmare" lupţi să iei note mari, nu întotdeauna în mod corect dar... la noi merge foarte bine "scopul scuză mijloacele"...

Movies Xtended

Există probabil un singur om în toată Regia care s-a bucurat când a venit sesiunea. Multă lume care mai mănâncă sau învaţă în cantina R3 îl ştiu din vedere. Om la vreo treizeci de ani, el se înfruptă puternic din spiritul studenţesc, ducându-şi viaţa de zi cu zi în cantină. Are cunoştinţe muzicale destul de strong. La fel, ştie şi poezii de toate neamurile. Ştiu asta pentru că...

Prima parte a acestui articol poate fi citită aici (n.r.)

S-a întâmplat cu trei săptămâni înainte de Crăciun. Pe 5 decembrie, dacă nu mă înşeală memoria, a venit Moşu’. Eram curioşi. Era normal să fim, după o aşteptare de două luni ca să primim ceea ce ni se cuvenea: locul din cămin. Vroiam să ştim cum arată. Alţii ştiau deja cu câteva săptămâni înainte. Au fost mai norocoşi decât noi. Întotdeauna unii sunt mai norocoşi decât alţii. Iritant este că întotdeauna norocoşii sunt aceiaşi. Dar am trecut şi peste asta.

Dacă nu ştii cum e să râzi şi să plângi în acelaşi timp, avem o sugestie: din acestă lună vom publica un reportaj în mai multe episoade despre viaţa de "căminist" în Regie (n.r).

„Jurnal intim de cămin". Data: 4 februarie 2006. Ora: în zori. Locul: „acasă", în Regie, căminul P26, camera 121... patul de sus. Stau în cămin de când mă ştiu; de când mă ştiu student, normal. Da, e nasol! Nu, nu e „ca la...